Calaretul cu soim, tabloul care impodobeste salonul contelui Ciano din casa de vanatoare de la Lezha, in Albania, declanseaza un funest si inexplicabil sir de violente, iar blestemul sau ii loveste intai pe fascistii italieni si apoi pe mai-marii regimului comunist de la Tirana. Cu Povestea Uniunii Scriitorilor din Albania, in fata oglinzii unei femei, Iarna la cafeneaua Riviera si Zborul cocorului patrundem in intimitatea aparatului represiv albanez care macina, printre monstruoasele sale roti dintate, constiinte si destine. Scrise la persoana intai, aceste ultime trei proze au toate ingredientele fictiunii lui Ismail Kadare: claritate, putere de analiza si un sarcasm inegalabil si amar.